marți, 11 ianuarie 2011

Life is wonderful!

Am cazut si...m-am ridicat. Am cazut si m-am izbit de aripa ce avea sa ma ia si sa ma duca pe taramuri indepartate ca sa uit de...tot! M-am izbit de frumusetea unui mar otravit si...a durut dar...a trecut...de tot. Am cazut din nou si...iar m-am ridicat, mai sus. M-am izbit de bratul ce credeam ca ma ocrotea si ma apara si ma mangaia...si...a durut. A durut cand sangele a curs pe valul alb ce trebuia sa-l port...dar...a trecut. Greu a trecut dar...de tot. Am cazut iar si...m-am ridicat. Am cazut si m-am izbit rau de tot de...o biata iluzie...m-am izbit de propria-mi incapatanare de a cauta ceva acolo unde nu era! Crede-ma ca...a trecut...chiar de tot! Acum sunt pregatita sa traiesc iar...din nou, si, promit, nu am sa ma mai izbesc deloc!
Publicat de la

3 comentarii:

  1. Anonim12 ianuarie 2011 la 00:37

    Sa nu te opresti aici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown12 ianuarie 2011 la 01:52

    Ce nu ne omoara ne face mai puternici si toate se intampla cu un rost in viata chiar daca la momentul respectiv nu gasim nici un sens si ne punem vesnica intrebare "De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?" Tot ce ni se intampla in viata ajuta la formarea noastra ca indivizi si ne pregateste pentru intamplarile viitoare care pot fi mult mai nefericite ca cele din trecut numai ca noi le vom privi cu mai multa degajare.
    Tine-o tot asa, micuta mea blogger-ita si nu uita ca totdeauna voi fi alaturi de tine...no matter what!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Georgiana12 ianuarie 2011 la 08:19

    Pt Vero: ILY!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)